ANOFÉL, anofeli, adj. (În sintagma) Țânțar anofel = gen de țânțari caracterizați prin poziția lor oblică în timpul repausului și ale căror femele înțeapă oamenii și animalele; unele specii propagă malaria (Anopheles maculipennis). – Din fr. anophèle. Vezi definitia »

CAPITÉL, capiteluri, s. n. Partea superioară, mai groasă (și ornată), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legătura între fusul coloanei și arhitravă. – Din it. capitello, lat. capitellum. Vezi definitia »

DRAPÉL s.n. Steag al unei unități militare; (p. ext.) steag, flamură. [Cf. it. drapello, fr. drapeau]. Vezi definitia »

STICLEȚÉL, sticleței, s. m. Diminutiv al lui sticlete. [Var.: (pop.) stiglețél s. m.] – Sticlete + suf. -el. Vezi definitia »

CĂZĂNÉL, căzănele, s. n. Diminutiv al lui cazan. – Cazan + suf. -el. Vezi definitia »