gútă (gúte), s. f. – 1. (Banat) Picătură, cantitate mică. – 2. (Trans.) Paralizie. – 3. Boală manifestată prin umflături ale articulațiilor. Lat. gŭtta (Pușcariu 750; REW 3928; DAR). Ultimul uz este neol.; pentru cel de al doilea, cf. sb., cr., slov., mag., rut. gota „paralizie” (Cihac, II, 132); totuși, DAR crede că acest sens s-a putut dezvolta în cadrul limbii rom. – Der. gutos, adj. (care are gută). Vezi definitia »

íră, s.f. 1. (reg.) Blană de animal rasă de păr. 2. (reg.) Curelușă subțire cu care ciobanii își cos cojoacele. Vezi definitia »

LITIÁZĂ, litiaze, s. f. Boală caracterizată prin formarea patologică de nisip sau de calculi în anumite organe sau în canalele excretoare; calculoză. Litiază biliară. Litiază renală. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. lithiase. Vezi definitia »

ETEROSFÉRĂ s.f. v. heterosferă. Vezi definitia »

SALTELÚȚĂ, salteluțe, s. f. Diminutiv al lui saltea. – Saltea + suf. -eluță. Vezi definitia »