CHEF, chefuri, s. n. 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare, băutură (și cântec). 2. Stare de (ușoară) beție și de bună dispoziție a omului care a băut. 3. Bună dispoziție, voie bună, veselie; toane bune. 4. Voie, poftă, dorință. ♦ Dorință ciudată, neașteptată; capriciu, toană. 5. (Înv.) Tabiet. – Din tc. keyf (lit. keyif). Vezi definitia »

BASRELIÉF s. n. v. basorelief. Vezi definitia »

cu chef expr. în stare de ebrietate; beat. Vezi definitia »

MEGARELIÉF s. n. formă de relief de mare întindere, prin continente și bazine oceanice. (< rus. megarelief) Vezi definitia »

ȘEF, -Ă s.m. și f. Persoană care se găsește în fruntea unei instituții, a unei organizații, a unei armate etc.; conducător, cap, căpetenie. [< fr. chef]. Vezi definitia »