CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale. Vezi definitia »

BICIUIÁLĂ, biciuieli, s. f. Biciuire. – Din biciui + suf. -eală. Vezi definitia »

METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o știință, o disciplină. ♦ Manual care conține principiile de învățare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii și ale societății. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale]. Vezi definitia »

RECALESCENȚĂ s. f. creștere spontană a temperaturii unui metal în curs de răcire. (< fr. recalescence) Vezi definitia »

AMIDÚRĂ s. f. compus organic obținut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal. (< fr. amidure) Vezi definitia »