pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă. Vezi definitia »

TEATROTÉCĂ s. f. colecție de piese de teatru. (< fr. théâtrothèque) Vezi definitia »

ANTICATALÍZĂ, anticatalize, s. f. Încetenire a vitezei sau oprire a unei recții chimice din cauza unor substanțe cu acțiune inhibatoare; cataliză negativă. – Din fr. anticatalyse. Vezi definitia »

LUTEOTROFÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul anterior al hipofizei, care activează funcția corpului galben; prolactină. (< fr. lutéotrophine) Vezi definitia »

OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature]. Vezi definitia »