Definita cuvantului poligeneză
POLIGENÉZĂ s.f. Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. nu derivă dintr-un izvor comun, ci au origini multiple. [După fr. polygénisme, cf. gr. polys – numeros, genesis – origine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu poligeneză
PLÁTCĂ2, plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din rus. platka. Vezi definitia »
năsăílă s.m. sg. (pop.) 1. om cu nasul mare; nărtilă, năsoacă, năsoi, năsotea, nărilă. 2. (reg.) persoană care se amestecă în toate. Vezi definitia »
gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău. Vezi definitia »
pirándă (piránde), s. f. – Amantă, concubină. – Var. chirandă. Țig. piranó, pirandó, pirani (Tiktin; Graur, 182; Juilland 171), din pirav- „a se împreuna”, cf. țig. sp. pirandó „adulter” (Besses 132). Der. din ngr. ϰυρά μου „doamna mea” (Pascu, Etimologii, 49), sau din gr. χείρανθος (Bogrea, Dacor., IV, 179; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 226; Gáldi 102) nu e posibilă. Vezi definitia »
DELIBÁȘĂ, delibași, s. m. (În evul mediu, în epoca fanariotă) Șeful gărzii domnești, căpetenia deliilor. – Din tc. delibașa. Vezi definitia »