PÚICĂ, puici, s. f. 1. Pui¹ de găină de sex femeiesc; găină tânără. 2. Termen de dezmierdare pentru o fată sau o femeie (iubită). – Pui¹ + suf. -că. Vezi definitia »

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza. Vezi definitia »

ȘARÁDĂ s.f. Enigmă în versuri formată din mai multe fragmente reprezentând cuvinte de sine stătătoare, care, unite între ele, dau un cuvânt nou. ♦ Enigmă. [< fr. charade, cf. prov. charrado – conversație]. Vezi definitia »

OMNIPOTÉNȚĂ s. f. putere nelimitată; atotputernicie. (< fr. omnipotence, lat. omnipotentia) Vezi definitia »

-DRÓM(Ă) elem. dromo-. Vezi definitia »