VÍRGULĂ s. f. 1. semn de punctuație (,) care marchează o pauză foarte scurtă în citire și care separă diferitele părți ale propoziției sau unele propoziții în cadrul frazei. ◊ semn care arată când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări muzicale vocale. 2. (mat.) semn care separă partea întreagă a unui număr de partea sa fracționară. (< fr. virgule) Vezi definitia »

CIOBĂNCÚȚĂ, ciobăncuțe, s. f. Ciobăniță. – Din ciobancă (< cioban + suf. -că) + suf. -uță. Vezi definitia »

BRÚMĂ, brume, s. f. 1. Cristale de zăpadă care se formează noaptea (în anotimpurile de tranziție) prin înghețarea vaporilor de apă din atmosferă și care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte. 2. (Pop.) Chiciură. 3. Strat fin, alburiu, care acoperă unele fructe (sau plante). 4. Fig. Cantitate mică de... – Lat. bruma. Vezi definitia »

plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. Vezi definitia »

BIOGENÉZĂ (‹ fr. {i}) s. f. Teorie (formulată de Fr. Redi, sec. 17) după care orice ființă provine din altă ființă ce i-a dat naștere; se opune teoriei generației spontanee. Vezi definitia »