FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură. Vezi definitia »

TEOBROMÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din semințele arborelui de cacao, folosit ca diuretic. [Pron. te-o-. / < fr. théobromine]. Vezi definitia »

PIARTRÍTĂ s.f. Piartroză. [< fr. pyarthrite]. Vezi definitia »

SORÓZĂ, soroze, s. f. Tip de fruct compus, la care învelișurile florale devin cărnoase. – Din fr. sorose. Vezi definitia »

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură. Vezi definitia »