ATÁC s. n. 1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă. ◊ agresiune împotriva cuiva. 2. inițiativă într-un joc sportiv. ◊ jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 3. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc. 4. (med.) acces (2), criză, șoc. 5. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. (< fr. attaque) Vezi definitia »

prepeléac s. n., pl. prepeléce Vezi definitia »

ștrac, ștrácuri, s.n. (reg.) cârlig de care se agață pieile la tăbăcărie. Vezi definitia »

ORGIÁC, -Ă, orgiaci, -ce, adj. (Rar) Cu caracter de orgie; orgiastic. [Pr.: -gi-ac] – Din fr. orgiaque. Vezi definitia »

CARDIÁC, -Ă adj. De (la) inimă, privitor la inimă. // s.m. și f. Suferind de o boală de inimă. [Pron. -di-ac. / < fr. cardiaque, cf. gr. kardia – inimă]. Vezi definitia »