SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia. ♦ Refl. A evacua fecalele în mici cantități (și des). [Prez. ind. și: spấrcui] – Spârc + suf. -ui. Vezi definitia »

ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia. Vezi definitia »

PUHUÍ vb. IV. v. pufăi. Vezi definitia »

pârcuí, pấrcui, și pârcuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa. Vezi definitia »

sumuí, sumuiésc, vb. IV (înv.) a aduna. Vezi definitia »