GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. -ui. Vezi definitia »

CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

însemuí vb. IV (înv.) 1. a însemna, a simboliza. 2. (refl.) a se arăta, a se ivi, a debuta, a începe. Vezi definitia »

mufluí pers. 3 sg. múfluie, vb. IV (reg.) a produce un zgomot specific în timpul mâncării. Vezi definitia »

várga-ciobánului (plantă) s. f. art., g.-d. art. vérgii-ciobánului Vezi definitia »