zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. – Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din tc. zabitnik, înv. Vezi definitia »

DĂNUÍT, -Ă, dănuiți, -te, adj. v. dănui. – [DLRM] Vezi definitia »

IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj. (Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite. Vezi definitia »

SIT, síturi, s. n. ~ 3. (În sint.) Sit arheologic = așezare arheologică; loc în care se efectuează săpături arheologice. (cf. fr. site archéologique) [TLF] Vezi definitia »

PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. – Prea + strălucit. Vezi definitia »