jeruíre¹, s.f. (reg.) răscolirea jarului; jărire. Vezi definitia »

șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”. Vezi definitia »

DESTRĂMÁRE, destrămări, s. f. Acțiunea de a (se) destrăma și rezultatul ei. – V. destrăma. Vezi definitia »

GEOMETRIZÁRE, geometrizări, s. f. Acțiunea de a geometriza. [Pr.: ge-o-] – V. geometriza. Vezi definitia »

ECHILIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică. 3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului. 4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra) Vezi definitia »