aiár (-re), s. n. – Etalon de greutăți și măsuri. – Mr. aiare. Tc. ayar, din arab. ‘ijār (Șeineanu, III, 3; Lokotsch 899); cf. ngr. ἀγιάρι, bg. aiar. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

IGNITUBULÁR, -Ă adj. (despre cazane) cu un cilindru prin care trec mai multe țevi străbătute de flacără, pentru vaporizarea apei. (< fr. ignitubulaire) Vezi definitia »

FUNCIÁR, -Ă adj. 1. Care se referă la proprietatea particulară asupra pământului sau la averi imobiliare. 2. Care caracterizează natura cuiva, care formează fondul; temeinic, solid. [Pron. -ci-ar. / < fr. foncier]. Vezi definitia »

plămânár, -ă, adj. (reg.; despre oameni) molatic, bolnăvicios. Vezi definitia »

docár (docáre), s. n. – Trăsurică ușoară. Engl. dog-cart. Vezi definitia »