SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier) Vezi definitia »

fermoar, fermoare s. n. gură. Vezi definitia »

bobar, bobari s. m. escroc, pungaș. Vezi definitia »

par, pari s. m. (er.) penis erect. Vezi definitia »

INTERFIBRILÁR, -Ă adj. Care are loc în interiorul țesutului fibrilar. [Cf. fr. interfibrillaire]. Vezi definitia »