BARÓC, -Ă adj. 1. stil ~ (și s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârșitul Renașterii și mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea și monumentalitatea formelor, ornamentația excesivă, inventivitatea și fantezia exprimării. ◊ stil de la sfârșitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conținutului. 2. (fig.) exagerat; bizar, extravagant. (< fr. baroque, it. barocco) Vezi definitia »

broc (-curi), s. n. – Cozonac. Săs. brôk (Borcea, Jb, X, 179). Se folosește în Trans. Vezi definitia »

DIPLODÓC s.m. v. diplodocus [în DN]. Vezi definitia »

STOC s. n. 1. cantitate de mărfuri într-un depozit, magazin etc. 2. masă de rocă eruptivă consolidată care străpunge straturile scoarței în care se include. 3. cantitățile de apă ce se scurg în mod natural într-o secțiune a unui curs de apă într-un an mediu. (< fr., engl. stock) Vezi definitia »

ENTEROCÓC s. m. streptococ izolat din materiile fecale, saprofit în intestin. (< fr. entérocoque) Vezi definitia »