SPĂTÁR², spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários. Vezi definitia »

BUHURDÁR, buhurdaruri, s. n. (Înv.) Vas (de metal) servind la afumat cu miresme. – Tc. buhurdar. Vezi definitia »

bonsoár (fam.) (-soar) interj., s. n. Vezi definitia »

MICROBÁR, microbari, s. m. (Fiz.) Barie. – Din engl. microbar. Vezi definitia »

VACUOLÁR, -Ă adj. Referitor la vacuole; cu vacuole. [Pron. -cu-o-. / < fr. vacuolaire]. Vezi definitia »