Definita cuvantului spătar
SPĂTÁR2, spătari, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din ngr. spathários.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu spătar
BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană sau colectivitate care beneficiază de ceva. ♦ Persoană sau instituție în folosul căreia se face o lucrare. [Pr.: -ci-ar] – Fr. bénéficiaire (lat. lit. beneficiarius). Vezi definitia »
STERNOCLAVICULÁR, -Ă adj. referitor la stern și la claviculă. (< fr. sterno-claviculaire) Vezi definitia »
ȘPĂGÁR, șpăgari, s. m. (Arg.) Cel care primește șpagă, mită, șperț; sperțar. – Din șpagă + suf. -ar. Vezi definitia »
PECETÁR, pecetari, s. m. Gravor de peceți (1). – Pecete + suf. -ar. Vezi definitia »
BĂJENÁR, băjenari, s. m. Persoană care își părăsea vremelnic casa, provincia sau patria din pricina invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi. [Var.: bejănár, bejenár s. m.] – Băjeni + suf. -ar. Vezi definitia »