júger, jugéri, s.n. (înv.) V. iúgăr. Vezi definitia »

GUMIFÉR, -Ă adj. care secretă gumă, rășini vegetale. (< fr. gommifère) Vezi definitia »

POZIȚIONÉR s. n. (tehn.) dispozitiv care permite orientarea ușoară și menținerea ansamblelor de piese metalice într-o anumită poziție. (< fr. positionner) Vezi definitia »

VERUCIFÉR, -Ă adj. verucos. (< lat. verrucifer) Vezi definitia »

MÉȘTER, -Ă, meșteri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care are și practică o meserie; (în special) meseriaș cu calificare superioară, care are, de obicei, sarcina de a îndruma și alți lucrători și de a conduce o secție productivă într-o întreprindere sau într-un atelier; maistru. ◊ Expr. Meșter-strică (și drege de frică), se spune despre un meseriaș prost sau despre un om neîndemânatic. ♦ Proprietar al unui atelier (în raport cu angajații săi). ♦ (Rar) Nume dat profesorilor care predau, în trecut, discipline (auxiliare) ca muzica, desenul etc. 2. S. m. și f., adj. (Om) talentat, priceput, îndemânatic, abil; (persoană) care posedă multe cunoștințe. 3. S. m. și f. (Astăzi rar) Persoană care a adus contribuții (foarte) valoroase într-un anumit domeniu de activitate; maestru. – Din magh. mester. Vezi definitia »