Definita cuvantului posterior
POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. Care urmează, care este după ceva (în ordinea scurgerii timpului); ulterior. 2. Aflat în partea dinapoi; dorsal. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea dinapoi a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. postérieur, lat. posterior].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu posterior
crâncor, crâncori, s.m. (reg.) om înalt. Vezi definitia »
MODIFICATÓR, -OÁRE, modificatori, -oare, adj. (Rar) Care modifică. – Din fr. modificateur, lat. modificator, it. modificatore. Vezi definitia »
CUSCRIȘÓR, cuscrișori, s. m. (Bot.) Plămânărică. – Cuscru + suf. -ișor. Vezi definitia »
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face operații de scont. [Cf. it. scontatore]. Vezi definitia »
nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri). Vezi definitia »