ARACÁN s. m. v. săracan. Vezi definitia »

trăgán (-ne), s. n. – Adenită, mai ales la animale. Origine incertă. Se consideră drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jăratic”, cf. antrax „cărbune” și „tumoare” și carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafă” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabilă. Vezi definitia »

badián s. m. – (Trans.) Anason (Pimpinella anisum). Germ. Badian. Termen farmaceutic, sec. XIX. Vezi definitia »

MEDITERANEÁN, -Ă adj. 1. De la Marea Mediterană. ◊ Climă mediteraneană = climă temperată, cu ierni blânde, caracteristică regiunilor din jurul Mediteranei. 2. (Geol.) Care aparține miocenului inferior și superior. // s.n. (Geol.) Ansamblu de etaje ale miocenului. [Pron. -ne-an. / < fr. méditerranéen]. Vezi definitia »

TARÁN s.n. Armă folosită de popoarele antice pentru dărâmarea cetăților asediate, alcătuită dintr-un trunchi de copac lung și gros, prevăzut la un capăt cu un vârf greu de metal. [Pl. -nuri. / < fr. taranche]. Vezi definitia »