CONSUBSTANȚIALITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este consubstanțial; unitate și identitate de substanță. [Cf. fr. consubstantialité]. Vezi definitia »

LIMNOFÍTE s. f. pl. hidrofite fixate pe fundul apelor dulci ale lacurilor. (< fr. limnophytes) Vezi definitia »

péște (péști), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de pește (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoș, proxenet. – Mr. peaște, pescu, megl. pęști, istr. peșt. Lat. piscem (Pușcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. și alb. cît și der. indică prezența unui sing. *pescu, a cărui absență ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existență teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s. m. (peștele mascul); peștoaică, s. f. (femela peștelui; șmecheră, întreținută); peștișoară, s. f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în pește), care ar putea reprezenta direct și lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde pește); pescuit, s. n. (acțiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuiește); pescuț, s. m. (peștișor); pescuină, s. f. (Bucov., iaz, heleșteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formație cultă, din lat. piscina încrucișat cu a pescui). – Cf. pescar. Vezi definitia »

DIGÉSTE¹ s.f.pl. Alimente digerate, în opoziție cu cele înghițite numai. [< fr., lat.sc. digesta, cf. lat. digerere – a digera]. Vezi definitia »

PENALITÁTE s. f. 1. faptul de a fi pasibil de o pedeapsă judiciară. 2. despăgubiri (în bani), amendă. 3. (sport) penalizare (3). (< fr. pénalité) Vezi definitia »