Definita cuvantului practică
PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practică
VERONÍCĂ3 s. f. figură în cursul căreia toreadorul face să treacă taurul pe lângă el. (< fr. véronique) Vezi definitia »
DIALINGVÍSTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice care, aparent, nu pot fi sistematizate după principii formale. [Pr.: di-a-] – Din engl. dialinguistics. Vezi definitia »
várgă1 (nuia) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi Vezi definitia »
ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. Vezi definitia »
ALTERNÁNȚĂ s.f. 1. Schimbare care se petrece alternativ, rând pe rând; alternare, perindare. 2. (Lingv.) Schimbare a sunetelor unui cuvânt sau a cuvintelor aparținând unei familii, cu ajutorul căreia se marchează diferența dintre formele gramaticale sau dintre derivate și cuvântul de bază. [< fr. alternance]. Vezi definitia »