PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. arkhaios „vechi” + logos „studiu”) s. f. Ramură specializată a științei istorice, avînd ca obiect colectarea, ordonarea și interpretarea vestigiilor materiale din trecutul istoric al omenirii. A. este principalul izvor pentru cunoașterea istoriei (preistoriei) și a civilizațiilor antice în lipsa știrilor scrire. Metodele de cercetare ale a. sînt: practice (de descoperire pe teren) și teoretice (de ordonare și interpretare a materialului descoperit). A. ca știință s-a constituit în sec. 17, cînd s-a trecut la o cercetare sistematică și la interpretarea vestigiilor antice ca mărturii sau argumente în sprijinul datelor oferite de izvoarele scrise. În sec. 18 are loc explorarea sistematică a unor vechi centre antice, creîndu-se primele șantiere și școli arheologice naționale. Primele săpături arheologice sistematice de pe terit. României s-au făcut în sec. 19, creatorul școlii naționale de arheologie fiind. V. Pârvan. Vezi definitia »

PIROLATRÍE s. f. venerarea focului la popoarele primitive. (< fr. pyrolâtrie) Vezi definitia »

GELIVÁȚIE s. f. (Geol.) Degradare a rocilor de la suprafața pământului datorită variațiilor de temperatură. – Din fr. gélivation. Vezi definitia »

INCÚRIE s.f. (Rar) Neglijență, neîngrijire. [Gen. -iei. / cf. fr. incurie, lat. incuria]. Vezi definitia »