ANTIINDÚCȚIE s. f. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele. (< fr. anti-induction) Vezi definitia »

CLINOTERAPÍE s.f. Tratament al bolilor prin repaus la pat. [Gen. -iei. / < fr. clinothérapie, cf. gr. kline – pat, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

TRANSMIGRÁȚIE s. f. metempsihoză. (< fr. transmigration, lat. transmigratio) Vezi definitia »

STEREOTOMÍE s.f. Parte a tehnicii care studiază metodele de tăiere, de fasonare și de îmbinare a corpurilor solide folosite în industrie și construcții. [Gen. -iei. / < fr. stéréotomie, cf. gr. stereos – solid, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ANIZOSTENÍE s. f. inegalitate a tonusului în unele grupe de mușchi. (< fr. anisosthénie) Vezi definitia »