CEREBRASTENÍE s. f. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă. (< fr. cérébrasthénie) Vezi definitia »

EXPLICÁȚIE s. f. 1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni. ♦ a cere ĩi (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent. 2. cauză. 3. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment. ◊ rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează. (< fr. explication, lat. explicatio) Vezi definitia »

AMINOACIDURÍE, aminoacidurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a aminoacizilor în urină; cantitate de aminoacizi prezenta în urină. [Pr.: -no-a-] – Din fr. aminoacidurie. Vezi definitia »

EXAGERÁȚIE s. f. exagerare. (< fr. exagération, lat. exageratio) Vezi definitia »

ASIMBOLÍE s.f. Incapacitate patologică de a înțelege simbolurile (mai ales pe cele ale limbii vorbite). [Gen. -iei. / < fr. asymbolie, cf. gr. a – fără, symbolon – simbol]. Vezi definitia »