OSTIÁCĂ s. f. limbă fino-ugrică din Siberia occidentală. (< fr. ostiak) Vezi definitia »

GEROIGIÉNĂ s. f. ansamblu de reguli privind modul de viață rațional al bătrânilor. (< gero- + igienă) Vezi definitia »

spáimă (-me), s. f. – Teamă, frică, groază. Origine incertă. Se consideră drept. der. de la un lat. *expavῑmen, din expavĕre (Cipariu, Gram., 87; Pușcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezintă dificultăți formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai îndoielnică. – Der. (în)spăima, vb. (a înfricoșa, a îngrozi); spăimit, adj. (înnebunit, zăpăcit); spăimos, adj. (fricos, sperios). Cf. spăimînta. – Din rom. provine săs. spîimê. Vezi definitia »

ARCÁDĂ, arcade, s. f. 1. Element arhitectural format dintr-un arc și din elementele care-l susțin (coloane, stâlpi, ziduri). 2. Porțiune anatomică în formă arcuită; (în special) partea curbată în formă de arc a osului frontal, deasupra ochiului. – Fr. arcade. Vezi definitia »

IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură. Vezi definitia »