spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală). Vezi definitia »

RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius) Vezi definitia »

ANOPLOTÉRIU s.m. (Pal.) Animal erbivor fosil din eocenul superior. [Pron. -riu. / < fr. anoplothérium]. Vezi definitia »

stejăríu, -íe, adj. (pop.) de culoarea frunzei de stejar; verzui. Vezi definitia »

bulangiu, bulangii, s.m. barbat homosexual Vezi definitia »