Definita cuvantului spuriu
spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spuriu
ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit. Vezi definitia »
GHIU s. n. bară de lemn sau de metal fixată aproape de baza catargului, pe care se prinde marginea de jos a velei; bum. (< fr. gui) Vezi definitia »
zoralíu (înv., rar) adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi Vezi definitia »
COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion. Vezi definitia »
SÁRDIU s.n. Piatră semiprețioasă transparentă, de culoare roșie sau brună. [Pron. -diu. / < lat. sardius (lapis)]. Vezi definitia »