POLITRÚC, politrúci s. m. ~ (< rus. politruk < politiceski rukovoditel' = instructor politic; cf. germ. Politruk) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache] Vezi definitia »

BUTILCAUCIÚC s. n. cauciuc sintetic, rezistent la uzură și căldură, obținut prin polimerizarea unui amestec de butilenă și butadienă. (< fr. butylcaoutchouc) Vezi definitia »

BOCLÚC s. n. v. bucluc. Vezi definitia »

pătiúc, pătiúcuri, s.n. (reg.) postament de scânduri pe care se așează fânul sau snopii în stog; păteac. Vezi definitia »

Haiduc Vezi definitia »