INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune]. Vezi definitia »

AUTOGESTIÚNE s. f. gestiune sau administrare proprie. (< fr. autogestion, it. autogestione) Vezi definitia »

RECONVENȚIÚNE s.f. (Jur.) Cerere reconvențională. [Pron. -ți-u-. / < fr. reconvention]. Vezi definitia »

LOCOMOȚIÚNE s. f. v. locomoție. Vezi definitia »

ÎMBARCAȚIÚNE s.f. v. ambarcație. Vezi definitia »