Definita cuvantului șoc
șoc, șócuri, s.n. 1. (înv. și reg.) cantitate de șaizeci de obiecte de același fel, care formau un tot. 2. (în forma: șuc) grup de 20-60 de oi.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șoc
cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79). Vezi definitia »
BOBOC, Alexandru (n. 1930, Dumbrava, jud. Mehedinți), filozof român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la București. Preocupat de filozofia culturii și filozofia limbajului („Confruntări de idei în filozofia contemporană”). Monografii de istorie a filosofiei („Kant și neokantianismul”). Vezi definitia »
motóc2, -oácă, motóci, -oáce, adj. (reg.) prost, neghiob, greoi, slab, mic. Vezi definitia »
SFRANCIÓC s. m. v. sfrâncioc. Vezi definitia »
dobitóc (dobitoáce), s. n. – 1. Animal. – 2. Prost, nătîng. Sl. dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), cf. bg. dobituk, sb., cr. dobitak „cîștig”. Cf. dobîndi și, pentru evoluția semantică, lat. pecunia, sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). – Der. dobitoacă, s. f. (femeie proastă); dobitocesc, adj. (de dobitoc); dobitocește, adv. (ca dobitocii); dobitoci, vb. (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, s. f. (prostie, tîmpenie); îndobitoci, vb. (a prosti, a abrutiza). Vezi definitia »