POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

MANIÓC s. n. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [Pr.: -ni-oc] – Din fr. manioc. Vezi definitia »

ANTIȘÓC adj.invar. (Despre materiale sau dispozitive) Care amortizează șocul sau unda de șoc. [< fr. antichoc]. Vezi definitia »

ELECTROȘÓC s. n. metodă de tratament al unor boli prin trecerea curentului electric prin creier; electroconvulsie. (< fr. électrochoc) Vezi definitia »

pitróc², pitroáce, s.n. (reg.) 1. semn de recunoaștere, în formă de potcoavă la urechile oilor. 2. perforator, potricală. Vezi definitia »