cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură). Vezi definitia »

-DOC Element secund de compunere savantă cu semnificația „prin care trece”. [< gr. dochos – care poate conține]. Vezi definitia »

ponohóc, ponohóci, s.m. (reg.) mormoloc de broască. Vezi definitia »

șipóc¹, s.n. (înv.) metal rar, asemănător cu platina, cu care realizează aliaje; rodiu. Vezi definitia »

ESCRÓC, -OÁCĂ, escroci, -ce, s. m. și f. Persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungaș, șarlatan. – Din fr. escroc. Vezi definitia »