STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor. Vezi definitia »

TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare¹ a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna¹ + suf. -ător. Vezi definitia »

MODELÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător care confecționează modele; modelator, modelier, modelist. (< fr. modeleur) Vezi definitia »

BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

COMPOSTÓR s. n. aparat cu litere sau cifre interșanjabile cu care se marchează, se datează documente. ◊ dispozitiv pentru perforat bilete în vehiculele cu autotaxare. (< fr. composteur) Vezi definitia »