Definita cuvantului turnător
TURNĂTÓR, -OÁRE, turnători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (Fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător. – Turna1 + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu turnător
VOBULATÓR, vobulatoare, s. n. 1. Generator electronic care produce oscilații de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. – Din engl. wobbulator, fr. vobulateur. Vezi definitia »
neapărătór, neapărătoáre, adj. (înv.) neapărat. Vezi definitia »
EXTEROCEPTÓR, exteroceptori, s. m. (Anat.) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul extern. – Din fr. extérocepteur. Vezi definitia »
DOZATÓR s. n. aparat, dispozitiv pentru dozajul unor amestecuri. (< it. dosatore) Vezi definitia »
FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător. Vezi definitia »