IVEÁLĂ s. f. (Rar) Ivire. ◊ Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. – Ivi + suf. -eală. Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »

șoálchină, șoálchine, s.f. (reg.) ceașcă. Vezi definitia »

sárcină (sárcini), s. f. – 1. Încărcătură, greutate, povară. – 2. Obligație, îndatorire, misiune. – 3. Graviditate. – Mr. sarțină, istr. sǫrcirę. Lat. sarcina (Pușcariu 1523; REW 7598), cf. v. it. sarcina (calabr. sarcina, apul. sarcene). – Der. însărcina, vb. (a încărca; a împovăra, a încredința; afecunda, a lăsa gravidă); însărcinare, s. f. (misiune, mandat); însărcinat, s. m. (trimis, responsabil); desărcina, vb. (a destitui); sărciner, s. n. (Mold., Trans., Olt., par cu ramificații, folosit ca suport). Vezi definitia »

ȘARÁDĂ s.f. Enigmă în versuri formată din mai multe fragmente reprezentând cuvinte de sine stătătoare, care, unite între ele, dau un cuvânt nou. ♦ Enigmă. [< fr. charade, cf. prov. charrado – conversație]. Vezi definitia »