MEȘTEȘUGÁREȚ, -Ă, meșteșugareți, -e, adj. (Înv.) Iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat. – Meșteșug + suf. -areț. Vezi definitia »

bizéț (bizețuri), s. n. – Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte, cînd nu este făcută din aceeAși bucată. – Var. bezeț. Germ. besätze „garnituri” (Borcea 178). Introdus în sec. XIX. Vezi definitia »

DESCÚLȚ, -Ă, desculți, -e, adj. Cu picioarele goale; descălțat. ♦ Fig. (Substantivat) Om sărac. – Din lat. *disculceus (= disculceatus). Vezi definitia »

păhólț, păhólțuri, s.n. (reg.) fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua de scânduri a casei. Vezi definitia »

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). – Onomatopee. Vezi definitia »