-VÓC elem. voci-. Vezi definitia »

năpîrstóc (năpârstoáce), s. n. – Degetar. – Megl. năprostoc. Sl. *naprŭstŭkŭ, din prĭstŭ „deget” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. bg. naprŭstnik, sb. naprstak, rus. naperstok. Vezi definitia »

metóc (metócuri), s. n. – 1. Mănăstire dependentă de alta. – 2. Reședință călugărească în afara mănăstirii. – Var. metoh, mitoc, (pl.) metoace. Mr. mitohe. Ngr. μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parțial prin intermediul sl. metochĭ (Vasmer, Gr., 98; Conev 108). – Der. mitocan, s. m. (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reședință din București, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens cf. sp. arrabalero; mitocancă, s. f. (mahalagioaică); mitocănesc, adj. (vulgar, necioplit); mitocănește, adv. (mîrlănește); mitocănie, s. f. (grosolănie, necuviință); mitocănime, s. f. (adunătură de mitocani). Vezi definitia »

SIMINÓC, siminoci, s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mici, galbene, dispuse în capitule, care își păstrează culoarea și aspectul natural și după ce se usucă (Helichrysum arenarium). [Var.: siminíc s. m.] – Cf. ucr. semenjak. Vezi definitia »

samatóc s.n. (reg.) 1. rachiu de drojdie. 2. must care se trage de pe tescovină imediat după zdrobirea strugurilor. Vezi definitia »