ciomóc, ciomóci, s.m. (reg.) câine sur flocos. Vezi definitia »

cobâltóc², cobâltoáce, s.n. (reg.) loc mlăștinos, mlaștină; lac. Vezi definitia »

NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok. Vezi definitia »

scoc (-curi), s. n. – Jgheab de moară. – Megl. scoc. Sl. skokŭ „salt” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 81), cf. bg., slov. skok. Vezi definitia »

feleștióc, feleștiócuri, s.n. (reg.) 1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței. 2. fitil pentru opaiț. Vezi definitia »