Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător. Vezi definitia »
pețitor, pețitori s. m. (intl.) denunțător, trădător. Vezi definitia »
vârtejitór (rar) adj. m., pl. vârtejitóri; f. sg. și pl. vârtejitoáre Vezi definitia »
REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor. Vezi definitia »
ETUFÓR s.n. 1. Dispozitiv care permite oprirea rapidă a unui motor de avion, obturând accesul aerului în carburator. 2. Dispozitiv al unui aparat de proiecție care împiedică propagarea focului de la capul de peliculă aprinsă accidental la restul filmului. [< fr. étouffoir]. Vezi definitia »