străgălíe (-íi), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban). Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

ODONTOGRAFÍE s. f. notarea dinților pe fișe cu diferite simboluri. (< engl. odontography) Vezi definitia »

CATAGRAFÍE, catagrafii, s. f. (Înv.) 1. Inventar. 2. Recensământ. – Din ngr. kataghrafí. Vezi definitia »

CARDIOFOBÍE s.f. Teamă patologică de a se îmbolnăvi de inimă. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiophobie, cf. gr. kardia – inimă, phobos – frică]. Vezi definitia »