Definita cuvantului prolegomene
PROLEGÓMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prolegomene
MENȚÍNE, mențin, vb. III. Tranz. 1. A păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat; p. ext. a face să dureze. ♦ Refl. A continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat; a dura, a dăinui. 2. (Rar) A întreține o familie, o persoană etc. 3. (Franțuzism, rar) A afirma, a susține ceva cu tărie. – Din fr. maintenir (după ține). Vezi definitia »
TRIFOLIÉNE s.f.pl. Familie de plante, având ca tip trifoiul. [Pron. -li-e-. / cf. lat. trifolium – trifoi]. Vezi definitia »
CÚINE s. f. v. cuhnie. Vezi definitia »
TERPÉNE s. f. pl. hidrocarburi de origine vegetală, incolore, cu miros caracteristic, plăcut, din uleiuri eterice. (< fr. terpènes) Vezi definitia »
DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrânețe, caracterizată prin slăbire excesivă și prin pierderea aproape totală a forțelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude]. Vezi definitia »