CURIÁL, -Ă, curiali, -e, adj. Care aparține aceleiași curii¹; referitor la o curie¹; de curie¹. [Pr.: -ri-al] – Din lat. curialis, fr. curial. Vezi definitia »

EPITELIÁL, -Ă adj. Al epiteliului, de epiteliu. [Pron. -li-al. / cf. fr. épithélial]. Vezi definitia »

MANIACÁL, -Ă, maniacali, -e, adj. (Med.) Care se referă la manie (1); caracteristic, propriu pentru manie și pentru maniaci; de maniac. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. maniacal. Vezi definitia »

PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare, cu ciocul mare și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (și convingător), a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = stăncuță: papagal-de-brazi = forfecuță. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. și peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Clește cu dinți, folosit la lucrările de montare sau de reparare a țevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(l)os, it. pappagallo. Vezi definitia »

PERINEÁL, -Ă adj. Care aparține perineului. [Pron. -ne-al. / cf. fr. périnéal]. Vezi definitia »