MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »

MAIZÉNĂ s.f. (Chim.) Amidon de porumb conținând grăsimi și proteine, din care se prepară unele produse dietetice. [Pron. mai-. / germ. Maizena]. Vezi definitia »

CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra¹ + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur. Vezi definitia »

LENTICÉLĂ, lenticele, s. f. Fiecare dintre porii care străbat scoarța arborilor, permițând respirația țesuturilor interne. – Din fr. lenticelle. Vezi definitia »

corelábă, corelábe, s.f. (reg.) gulie. Vezi definitia »