BASARABI, cultură din prima epocă a fierului (sec. 9-6 î. Hr.), răspîndită pe cea mai mare parte a terit. României, denumită astfel după satul B. aparținînd orașului Calafat (jud. Dolj). Se caracterizează prin folosirea curentă a fierului în confecționarea armelor, uneltelor și podoabelor. Cultura B. reflectă unitatea etno-culturală a populației nord-tracice anterior menționării în izvoarele literare antice. Vezi definitia »

ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. ♦ Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. – Din sl. sŭdrobiti. Vezi definitia »

VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ◊ Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. Vezi definitia »

răsbí (-bésc, -ít), vb. – 1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț). Vezi definitia »

pârcălăbí, pârcălăbésc, vb. IV (reg.) a îndeplini slujba de pârcălab. Vezi definitia »