SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

AMFORÍSM s. n. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice. (< fr. amphorisme) Vezi definitia »

AEROTACTÍSM s.n. Formă de chemotactism prin care microorganismele se orientează în raport cu concentrația de oxigen dizolvat în apă. [< fr. aérotactisme]. Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s.n. (Liv.) Caracter spontan; spontaneitate. ♦ Concepție și practică care neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. [< fr. spontanéisme]. Vezi definitia »

ESENÍSM s. n. doctrina esenienilor. (< fr. essénisme) Vezi definitia »