ZÉPPĂ s.f. Problemă enigmistică asemănătoare monoverbului cu incastru, în care prin introducerea unei litere sau silabe într-un cuvânt de bază se obține un alt cuvânt cu alt înțeles. (din it. zeppa) Vezi definitia »

beregátă (-ắți), s. f. – 1. Mărul lui Adam. – 2. Gît, gîtlej. – Istr. biricuată. Lat. *verucata, de la veruca, datorită aspectului mărului lui Adam, cf. sp. nuez (Pușcariu, Dacor., IX, 440). Este cuvînt folosit în Banat, Olt. și Munt. (ALR, I, 38). Sb. berikat, semnalat de Candrea ca posibil etimon, trebuie să provină din rom. Nu pare posibilă der. propusă de Diculescu, Elementele, 475, din gr. *βάρυξ-υγος, der. de la φάρυγξ. Vezi definitia »

MISCÉLĂ s.f. (Liv.) Amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un aspect omogen. ♦ Amestec de benzină și ulei care folosește la combustie și ungere în motoare. ♦ Amestec dozat. [Cf. it. miscela, germ. Miszella, lat. miscellus]. Vezi definitia »

șáșcă, șáște, s.f. (reg.) insectă din famila lăcustelor; cosaș verde, cosaș mic. Vezi definitia »

GHIÓȘĂ, ghioșe, s. f. Daltă subțire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche. Vezi definitia »