ISOTÁHĂ s.f. v. izotahă. Vezi definitia »

TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo. Vezi definitia »

ZUGRĂVITÚRĂ, zugrăvituri, s. f. (Înv.) Pictură, tablou. – Din zugrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

GALACTÓZĂ s.f. Substanță organică asemănătoare cu glucoza, care se găsește în lapte. [< fr. galactose]. Vezi definitia »

SUVÉLCĂ, suvélci, s. f. (Olt., Trans.) (Var.) Zăvelcă. (cf. bg. zavirka) Vezi definitia »